epigramàtic

Mira otros diccionarios:

• epigramatic — EPIGRAMÁTIC, Ă, epigramatici, ce, adj. Care are caracter de epigramă; satiric, caustic, înţepător. – Din fr. épigrammatique, lat. epigrammaticus. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98  EPIGRAMÁTIC adj. satiric, (fig.) caustic, incisiv, înţe …   Dicționar Român

• Bob Jones, Sr. — For other people known as Doctor Bob , see Doctor Bob (disambiguation). Bob Jones, Sr. Born Robert Davis Reynolds Jones[1] October 30, 1883 …   Wikipedia

• caustic — CAÚSTIC, Ă, caustici, ce, adj., s.f. 1. adj. (Despre substanţe chimice) Care arde, distruge ţesutul animal şi vegetal. ♢ Sodă caustică = hidrat de sodiu cristalizat, cu multe întrebuinţări în industrie. 2. adj. fig. Muşcător, satiric. 3. s.f.… …   Dicționar Român

• epigramistic — epigramístic adj. m. (sil. gra ), pl. epigramístici; f. sg. epigramístică, pl. epigramístice Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  EPIGRAMÍSTIC, Ă adj. epigramatic. (< epigramă + istic) …   Dicționar Român

• incisiv — INCISÍV1, incisivi, s.m. (Şi în sintagma dinţi incisivi) Fiecare dintre dinţii laţi, cu rădăcinile neramificate, aflaţi în planul anterior al arcadelor dentare, sus şi jos, şi folosiţi pentru tăierea alimentelor. – Din fr. incisive. Trimis de… …   Dicționar Român

• muşcător — MUŞCĂTÓR, OÁRE, muşcători, oare, adj. 1. Care muşcă; care provoacă o senzaţie dureroasă de arsură, de usturime. 2. fig. (Despre persoane; p. ext. despre cuvinte) Plin de ironie; maliţios, caustic, înţepător. – Muşca + suf. ător. Trimis de ana… …   Dicționar Român

• ritornelă — RITORNÉLĂ, ritornele, s.f. 1. Revenire, într o melodie, într un cântec, a unui refren cu acelaşi text după fiecare strofă cântată; fragment instrumental care precedă dansul sau alternează cu el. 2. Vers sau grup de versuri repetate, într o poezie …   Dicționar Român

• satiric — SATÍRIC, Ă, satirici, ce, adj. Cu caracter de satiră; care ţine de satiră. ♦ Înclinat spre satiră. Spirit satiric. ♦ (Substantivat, m.) Persoană care satirizează; autor de opere satirice. ♦ (Substativat, n.) Conţinut, caracter specific satirei. – …   Dicționar Român

• strigătură — STRIGĂTÚRĂ, strigături, s.f. Exclamaţie onomatopeică; spec. specie a liricii populare, de obicei în versuri, cu caracter epigramatic, cu aluzii satirice sau glumeţe ori cu conţinut sentimental, care se strigă la ţară, în timpul executării unor… …   Dicționar Român

• înţepător — ÎNŢEPĂTÓR, OÁRE, înţepători, oare, adj. 1. Care înţeapă (1); care produce o senzaţie dureroasă ca de înţepătură. ♦ (Despre băuturi, mâncăruri, mirosuri etc.) Care dă senzaţia de înţepătură, care pişcă. 2. fig. Sarcastic, ironic. – Înţepa + suf.… …   Dicționar Român